Soldații din Evul Mediu foloseau deja un fel de tricou pentru a evita frecarea cu armura, iar nobilii pentru a împiedica transpirația să le păteze costumele impecabile, iar sportivii să se antreneze. Tricoul, așa cum îl știm cu adevărat acum, a apărut, însă, în Europa, în 1913, ca o piesă de lenjerie intimă. În primul război mondial, soldații americani au fost uimiți de lenjeria confortabilă purtată de europeni, deoarece americanii purtau lenjerie de lână. Se crede că în acest fel tricoul a ajuns în Statele Unite, odată cu întoarcerea soldaților americani acasă. În principiu aceste tricouri erau albe, dar datorită vizibilității lor ridicate, marinarii le-au vopsit cu coloranți naturali precum cafeaua. Odată ce s-au întors din război, tricoul a devenit piesa vestimentară vedetă din jurul casei.
La început, tricoul a fost considerat doar o îmbrăcăminte de lenjerie intimă, dar după cel de-al doilea război mondial toată lumea a început să o folosească ca o altă haină de stradă. Abia la sfârșitul anilor 1930 companii precum Hanes, Sears și Fruit of the Loom au început timid să le comercializeze ca îmbrăcăminte și nu ca lenjerie de corp. Dar când vedete precum James Dean și Marlon Brando le-au imortalizat în filmele lor, istoria tricourilor s-a schimbat.
Primul tricou cu un mesaj imprimat a fost realizat în 1948, pentru campania unui guvernator din New York. Tricoul a devenit un articol de marketing, ajungând în întreaga lume, făcându-l un mediu fantastic pentru publicitate, exprimarea ideilor și emoțiilor. Au început să fie comercializate cu un logo de afaceri, comemorând evenimente (cum ar fi jocurile olimpice sau un concert), desene amuzante, grupuri și soliști muzicali.
În 1962, Christian Dior a ridicat tricoul la categoria haute couture. În anii 70, Yves Saint Laurent a defilat cu logo-ul său pe tricouri pe podium și a atras atenția celor mai rafinate doamne din Europa.
La sfârșitul anilor 80, designerul spaniol Adolfo Domínguez l-a îmbrăcat pe Don Jonson în seria Miami Vice cu un tricou. Astfel i-a scutit pe bărbați de costumul inconfortabil fără a li se pierde eleganța.
În anii 90, odată cu apariția internetului, au apărut magazinele online care oferă acest tip de îmbrăcăminte, ale căror modele și cantități produse sunt realizate într-un mod personalizat.
Tipuri de tricouri. Tricouri tehnice
Tricoul, numit și „T-shirt” în limba engleză, datorită formei sale care seamănă cu litera „T”, este în general din bumbac sau poliester, sau un amestec al celor două. Deși în prezent există multe materiale precum nailon, elastan etc.
Tricouri vezi ofertele pe https://www.emag.ro/tricouri-barbati/c
Pentru practicarea sportului, era o practică obișnuită, până acum câțiva ani, utilizarea tricourilor din bumbac. Dar marele dezavantaj al bumbacului este capacitatea sa ridicată de a absorbi apa și că nu eliberează rapid umezeala acumulată. În plus, tricoul din bumbac înmuiat în transpirație cântărește de două ori mai mult. Toate aceste probleme sunt rezolvate de tricourile tehnice. Două dintre avantajele sale sunt confortul și greutatea redusă. Datorită transpirației sale bune, aceste tipuri de tricouri nu ajung să se ude și elimină singure transpirația și, mai presus de toate, nu trebuie să fie călcate.
Tricourile tehnice, însă, sunt folosite exclusiv pentru mișcare și practicarea sporturilor, indiferent că vorbim de nivel amator sau profesionist. Pentru purtarea de zi cu zi, tot tricourile de bumbac sunt mai potrivite și recomandate, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Acestea nu capătă un miros urât din cauza transpirației, precum cele din elastan sau poliester și pot fi călcate, pentru un look mai îngrijit.
