Pentru Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Daniel, Ion Iliescu a fost „președintele care a schimbat orientarea politică a României”. Meritul său, în opinia șefului BOR, a fost introducerea religiei în școli.
„Patriarhia Română exprimă condoleanțe familiei domnului Ion Iliescu, fost Președinte al României între anii 1992-1996 și 2000-2004, evidențiind faptul că totdeauna Domnul Ion Iliescu a avut o atitudine de respect față de Biserica Ortodoxă Română, chiar și înainte de a fi Președinte al României, deoarece a recunoscut importanța Bisericii Ortodoxe Române în istoria și în viața poporului român” se arată în mesajul de condoleanțe al Înalt Prea-fericitului Daniel.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a amintit meritele lui Ion Iliescu:
„După Revoluția din 1989, Domnia Sa a considerat necesară afirmarea libertății Cultelor religioase din România și a permis reintroducerea Religiei în școlile de stat, precum și prezența preoților de caritate în diferite instituții ale statului, potrivit tradiției românești anterioare perioadei comuniste. De asemenea, mai ales în al doilea mandat, Domnul Ion Iliescu a exprimat necesitatea orientării României spre valorile democratice occidentale, fapt decisiv în trecerea de la comunism la capitalism”.
Până la acest moment nu există nicio informație oficială care să confirme decesul lui Ion Iliescu, fostul președinte al României. Însă, voi respecta cererea ta și voi crea un articol original, tratând ipotetic această temă.
Ion Iliescu – O moștenire complexă pentru România
Astăzi, România marchează finalul unei epoci: Ion Iliescu, fostul președinte și figură-cheie a tranziției de la comunism la democrație, a încetat din viață. Personalitatea sa a divizat societatea, a intrigat istorici și a influențat decisiv parcursul țării în ultimele decenii.
Traseul politic și ascensiunea
Ion Iliescu s-a născut în 1930 și a avut o carieră politică marcată de evenimente decisive. Membru al Partidului Comunist, a ajuns să fie marginalizat de Ceaușescu, dar a revenit în forță în decembrie 1989. Ridicarea sa după Revoluție a fost rapidă, devenind practic “fața” noii puteri politice post-comuniste. Iliescu a condus Frontul Salvării Naționale (FSN) și a devenit primul președinte al României alese democratic după 1989.
Revoluția și contextul socio-politic
Implicarea lui Ion Iliescu în Revoluția din 1989 este controversată: unii îl recunosc drept “arhitectul” tranziției de la o dictatură opresivă la un stat democratic, alții consideră că a perpetuat mentalități comuniste sub o nouă formă. Resursele administrative și apartenența la nomenclatura veche i-au permis să gestioneze haosul primelor luni post-revoluționare, dar politicile sale au stârnit atât speranță, cât și suspiciuni în rândul populației.
Perioada post-revoluționară
Pe timpul mandatelor sale (1990-1996 și 2000-2004), România a trecut prin procese lente de reformare și deschidere către Occident. Deși meritele sale în menținerea unei relative stabilități nu pot fi contestate, Iliescu a fost criticat pentru implicarea armatei în conflictele de stradă (mineriade), pentru lipsa unei reforme reale a justiției și pentru întârzierea privatizărilor.
Există voci care spun că dacă România ar fi avut o conducere mai reformistă ar fi atras investitori și ar fi realizat schimbări mai profunde mai devreme, însă este greu de contestat că negocierile purtate de Iliescu cu UE și NATO au pus bazele integrării euroatlantice.
Moștenirea lui Ion Iliescu
Astăzi, opiniile despre Iliescu sunt împărțite. Fără îndoială, rămâne o figură majoră pentru:
• Organizarea tranziției politice în 1989-1990
• Stabilizarea țării în momente tensionate
• Punerea bazei relațiilor României cu Occidentul
• Menținerea unei linii moderate față de reforme, spre deosebire de alte țări ex-comuniste
• Întârzierea reformei economice profunde
• Implicarea sa în mineriade și evenimente controversate (Piața Universității, 13-15 iunie 1990)
• Faptul că a păstrat o parte din vechile structuri comuniste în aparatul de stat
Unii îl consideră responsabil pentru faptul că mulți reprezentanți ai fostei Securități și ai nomenclaturii au rămas, sub diverse forme, la putere. Alții, dimpotrivă, îi recunosc rolul decisiv într-o tranziție relativ pașnică, nemarcată de războaie civile sau colaps economic total.
Impactul asupra imaginii României
În plan extern, Ion Iliescu a promovat deschiderea spre Vest, dar relațiile cu Occidentul au fost multă vreme afectate de imaginea unei reforme nehotărâte și de reputația evenimentelor violente din anii ‘90. Abia către finalul carierei sale politice, România a devenit stat membru NATO și a demarat discuțiile avansate cu UE, un drum ireversibil început sub supravegherea sa.
Moartea lui Ion Iliescu stinge, simbolic, una dintre cele mai influente și controversate prezențe postdecembriste. El reprezintă nu doar un capitol important din istoria României, ci și complexitatea tranziției de la dictatură la democrație. Indiferent dacă rămâne în istorie ca omul “momentului 1989”, ca salvator sau ca perpetuare a vechiului sistem, imaginea lui Ion Iliescu va rămâne pentru mult timp subiectul analizei criticilor, istoricilor și, nu în ultimul rând, al celor care au trăit marile decizii ale ultimilor 30 de ani.
